SIMPTOMATOLOGIA

 Simptomatologia diabetului zaharat diferă mult de la o formă clinică la alta şi uneori de la caz la caz.
 Diabetul zaharat de tip 1 cuprinde toate formele clinice care apar fie în copilarie fi la adolescentă, fie la adultul tânăr sub vârsta de 40 de ani. Simptomatologia clinică depinde deci în multe cazuri de vârsta la care debutează.
 Există totuşi şi o simptomatologie generală caracteristică.
 Tipic, diabetului insulinodependent debutează brusc prin: sete intensă (polidipsie) şi o creştere a cantităţii de urină eliminată în 24 de ore (poliurie); cantitatea de lichide pe care o ingeră bolnavul depaşeşte adesea 3-4 litri zilnic (bolnavul se plânge de sete intensă tot timpul), iar cantitatea de urină eliminată depăşeşte de asemenea 3-5 litri, uneori se ajunge şi la 10-15 litri zilnic(bineînteles şi lichidele ingerate cresc.
 Se înregistrează de asemenea o creştere a poftei de mâncare inexplicabilă (polifagie).
 Aceasta este aşa-numita triadă clasică a simptomatologiei clinice din diabet: 
  • polidipsie (sete intensă), 
  • poliurie (urină multă), 
  • polifagie (pofta de mâncare exagerată).
 La acestea se adaugă o scădere în greutate de la 5-6 kg până la 15-30 kg într-un timp relativ scurt.
 La această simptomatologie se asociază treptat o astenie fizică şi psihică intensă, anxietate, stare de depresiune, crampe în membrele inferioare (care se datorează pierderii mari de lichide şi electroliţi, ca şi pierderii mari de azot prin consumul proteinelor musculare proprii).
 Dacă în această perioadă medicul curant efectuează bolnavului o dozare a glucozei din sânge (glicemia) şi din urină (glucozuria) le va gasi mult peste normal în sânge şi prezente în urină (glucoza nu există în urina individului normal) fapt ce implică diagnosticul de diabet zaharat şi tratamentul corespunzător al bolnavului, în cazul de faţă regim alimentar şi insulină.
 Dacă bolnavul nu consultă medicul sau dacă medicul consultat omite din diagnosticurile posibile diabetul 
-fapt destul de frecvent mai ales la copil 
-simptomatologia clinică devine din ce in ce mai polimorfă 
- şi in mod paradoxal mai puţin sugestivă pentru debutul unui diabet zaharat.
 Apar greţuri şi vărsături, dureri abdominale (mimând adesea chiar un abdomen acut), astenie extremă, respiraţie caracteristică, frecventă şi profundă cu miros de mere putrede (acetona), stare de torpoare care duce treptat dacă nu se iau masuri , până la instalarea comei.
 Este vorba despre aşa -numita comă inaugurală.
 Din păcate această evoluţie este întâlnită destul de frecvent.   Sub vârsta de 20 de ani, diagnosticul de diabet zaharat inaugural se pune în aproape 50% din cazuri în perioada de precomă sau comă diabetică.
 Din discuţiile ulterioare cu bolnavii sau familia lor a reieşit că în majoritatea cazurilor s-au semnalat anumite perturbări clinice cu cel puţin 4-5 săptamani înainte de debutul bolii (în medie 30 de zile).
De aceea, orice viroză respiratorie sau boală infecţioasă febrilă, trenantă, la copil sau adolescent, însoţită de o astenie fizică şi psihică mare, de sete şi poliurie ne impune examenul de laborator specific care ne poate adesea diagnostica un diabet zaharat în perioada de debut (care corect tratat se echilibrează rapid).
 Colaborarea medic -bolnav -familie este în acest caz deosebit de necesară.
 În general cu cât vârsta este mai mică cu atât instalarea simptomelor este mai rapidă.
 La bolnavii cu diabet zaharat de tip 2 (forma de diabet în care nu este nevoie de insulină pentru echilibrare şi care debutează de obicei după varsta de 40 de ani) simptomele sunt mult mai şterse, neobservabile.
 În general este vorba despre un bolnav gras care mănâncă mult, care se ştie gras de ani de zile şi la care adeseori boala se descoperă incidental prin dozarea zahărului din sange.
 
 
 Inapoi la cuprins: