Simptomatologia
diabetului zaharat diferă mult de la o formă clinică la alta şi uneori de la
caz la caz.
Diabetul zaharat
de tip 1 cuprinde toate formele clinice care apar fie în copilarie fi la
adolescentă, fie la adultul tânăr sub vârsta de 40 de ani. Simptomatologia
clinică depinde deci în multe cazuri de vârsta la care debutează.
Există totuşi
şi o simptomatologie generală caracteristică.
Tipic,
diabetului insulinodependent debutează brusc prin: sete intensă (polidipsie) şi
o creştere a cantităţii de urină eliminată în 24 de ore (poliurie); cantitatea
de lichide pe care o ingeră bolnavul depaşeşte adesea 3-4 litri zilnic
(bolnavul se plânge de sete intensă tot timpul), iar cantitatea de urină
eliminată depăşeşte de asemenea 3-5 litri, uneori se ajunge şi la 10-15 litri
zilnic(bineînteles şi lichidele ingerate cresc.
Se înregistrează de asemenea o
creştere a poftei de mâncare inexplicabilă (polifagie).
Aceasta este aşa-numita
triadă clasică a simptomatologiei clinice din diabet:
- polidipsie (sete intensă),
- poliurie (urină multă),
- polifagie (pofta de mâncare exagerată).
La
acestea se adaugă o scădere în greutate de la 5-6 kg până la 15-30 kg într-un
timp relativ scurt.
La această
simptomatologie se asociază treptat o astenie fizică şi psihică intensă,
anxietate, stare de depresiune, crampe în membrele inferioare (care se
datorează pierderii mari de lichide şi electroliţi, ca şi pierderii mari de
azot prin consumul proteinelor musculare proprii).
Dacă în această
perioadă medicul curant efectuează bolnavului o dozare a glucozei din sânge
(glicemia) şi din urină (glucozuria) le va gasi mult peste normal în sânge şi
prezente în urină (glucoza nu există în urina individului normal) fapt ce
implică diagnosticul de diabet zaharat şi tratamentul corespunzător al
bolnavului, în cazul de faţă regim alimentar şi insulină.
Dacă bolnavul nu
consultă medicul sau dacă medicul consultat omite din diagnosticurile posibile
diabetul
-fapt destul de frecvent mai ales la copil
-simptomatologia clinică
devine din ce in ce mai polimorfă
- şi in mod paradoxal mai puţin sugestivă pentru
debutul unui diabet zaharat.
Apar greţuri şi vărsături, dureri abdominale
(mimând adesea chiar un abdomen acut), astenie extremă, respiraţie
caracteristică, frecventă şi profundă cu miros de mere putrede (acetona), stare
de torpoare care duce treptat dacă nu se iau masuri , până la instalarea comei.
Este vorba despre aşa -numita comă inaugurală.
Din păcate
această evoluţie este întâlnită destul de frecvent. Sub vârsta de 20 de ani,
diagnosticul de diabet zaharat inaugural se pune în aproape 50% din cazuri în
perioada de precomă sau comă diabetică.
Din discuţiile ulterioare cu bolnavii
sau familia lor a reieşit că în majoritatea cazurilor s-au semnalat anumite
perturbări clinice cu cel puţin 4-5 săptamani înainte de debutul bolii (în
medie 30 de zile).
De aceea, orice
viroză respiratorie sau boală infecţioasă febrilă, trenantă, la copil sau
adolescent, însoţită de o astenie fizică şi psihică mare, de sete şi poliurie
ne impune examenul de laborator specific care ne poate adesea diagnostica un
diabet zaharat în perioada de debut (care corect tratat se echilibrează rapid).
Colaborarea
medic -bolnav -familie este în acest caz deosebit de necesară.
În general cu
cât vârsta este mai mică cu atât instalarea simptomelor este mai rapidă.
La bolnavii cu
diabet zaharat de tip 2 (forma de diabet în care nu este nevoie de insulină
pentru echilibrare şi care debutează de obicei după varsta de 40 de ani)
simptomele sunt mult mai şterse, neobservabile.
În general este vorba despre un
bolnav gras care mănâncă mult, care se ştie gras de ani de zile şi la care
adeseori boala se descoperă incidental prin dozarea zahărului din sange.
| Inapoi la cuprins: |  |
